suflul vantului se intensifica.. cu el duce parte din frunzele aramii ce stau gramada-n iarba verde inca.. ea ma strange mai tare-n brate.. stam pe o banca singuratica de pe aleea unui parc gol.. soarele incepe a rasari prin coroana dezgolita a unui stejar batran.. o privesc in lumina rosiatica, e mai frumoasa ca niciodata..
un ultim stol de pasari calatoare trece pe deasupra noastra.. ea asculta trista cum falfaitul se stinge in departare..
avem un secret.. putem opri timpul in loc.. stam o vesnicie imbratisati in racoarea matinala.. suntem rupti de probleme.. de lumea cu vise spulberate.. am ramas doar noi.. doi visatori.. restul nu mai conteaza
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
mai spune.
Trimiteți un comentariu