.

people have a way of blinking and missing the moment.. that one moment that could've changed everything

...

nu sunt atat de batran.. dar am prins putin din perioada cand asteptai cu nerabdare o scrisoare.. iti storceai creieru sa scrii ceva frumos. indragostitii scriau poeme in care incercau sa redea frumusetea iubitei folosind figuri de stil, incercand sa gaseasca o rima nefolosita de nimeni pentru dor.
trecand peste peste perioada asl-ului ajung la prezent.. unde orice pusti si orice copila folostete chestii de genu LOL, BRB, OMG etc. in limbajul vorbit.. cand nu poate scrie o singura propozitie fara sa stalceasca de cateva ori limba romana .. sa faca prescurtari care nu isi au rostul.. fara punctuatie.. uzul gramiticii neimportant.. evoluam? desigur ca nu.. involuam.. limbajul a ajuns din nou la ceea ce probabil foloseau oamenii cavernelor..
azi nimeni nu mai scrie.. toti bloguiesc.. nimeni nu mai vorbeste.. sms-uiesc..
se creeaza si se distrug asa zise relatii prin emoticoane.. riscam sa uitam cum sa zambim..

..

exersand abilitatea de a scrie incep a turna aceste randuri binare in haul ce il reprezinta in acest moment internetul. neavand un subiect anume pe care sa il urmez, scriu, ceea ce imi vine in minte in acest moment.
imi place sa scriu. ma simt bine cand scriu. dar simt nevoia unui subiect interesant ascupra caruia sa ma arunc. in prezent viata mea nu inseamna mare lucru. nu fac nimic. nu simt nimic. sunt nimic. nu am ce descrie.. nu tu dragoste care sa dea fiori pe sira spinarii.. nu tu fluturasi in stomac.. nici macar o ura care sa o pot descarca prin scris. sunt total indiferent de tot ce se petrece in jurul meu. impropriu zis.. in jurul meu.. in jurul meu nu se petrece nimic pentru ca aproape tot timpul stau inchis in camera mea, cu jaluzelele trase, aproape neputand sa ies in lumea de afara. nu ma atrage nimic sa imi parasesc culcusul. nici un "friendly face" care sa imi trezeasca vreun sentiment de simpatie in zona. am ramas doar eu cu laptopul si cartile de pe noptiera.