mor de dor..
dor de mare..
dor de cort si raze de soare..
dor de nisip si fericire..
dor de valuri cristaline..
dor de tine..

mor.

Little sun

Don't let your
dreams fall
asleep

sunt pierdut undeva in nisip..
valurile imi mangaie talpile..
soarele imi mangaie fata..
parul imi e plin de scoici sfaramate..
si un vant sufla muzica din departare

Si acum lumina rosiatica se stinge iute pe zidurile de caramida rosie, tocite de vreme, ale caselor, iar in aer plutesc glasuri, si undeva muzica, iar noi zacem aici, atomi orbi in adancuri de celula, atomi cenusii si fara glas in tristetea furnicarului uman al pamantului... si, Doamne, murim cu totii in intuneric!

De la moarte pana in zori - Thomas Wolfe

.

people have a way of blinking and missing the moment.. that one moment that could've changed everything

...

nu sunt atat de batran.. dar am prins putin din perioada cand asteptai cu nerabdare o scrisoare.. iti storceai creieru sa scrii ceva frumos. indragostitii scriau poeme in care incercau sa redea frumusetea iubitei folosind figuri de stil, incercand sa gaseasca o rima nefolosita de nimeni pentru dor.
trecand peste peste perioada asl-ului ajung la prezent.. unde orice pusti si orice copila folostete chestii de genu LOL, BRB, OMG etc. in limbajul vorbit.. cand nu poate scrie o singura propozitie fara sa stalceasca de cateva ori limba romana .. sa faca prescurtari care nu isi au rostul.. fara punctuatie.. uzul gramiticii neimportant.. evoluam? desigur ca nu.. involuam.. limbajul a ajuns din nou la ceea ce probabil foloseau oamenii cavernelor..
azi nimeni nu mai scrie.. toti bloguiesc.. nimeni nu mai vorbeste.. sms-uiesc..
se creeaza si se distrug asa zise relatii prin emoticoane.. riscam sa uitam cum sa zambim..

..

exersand abilitatea de a scrie incep a turna aceste randuri binare in haul ce il reprezinta in acest moment internetul. neavand un subiect anume pe care sa il urmez, scriu, ceea ce imi vine in minte in acest moment.
imi place sa scriu. ma simt bine cand scriu. dar simt nevoia unui subiect interesant ascupra caruia sa ma arunc. in prezent viata mea nu inseamna mare lucru. nu fac nimic. nu simt nimic. sunt nimic. nu am ce descrie.. nu tu dragoste care sa dea fiori pe sira spinarii.. nu tu fluturasi in stomac.. nici macar o ura care sa o pot descarca prin scris. sunt total indiferent de tot ce se petrece in jurul meu. impropriu zis.. in jurul meu.. in jurul meu nu se petrece nimic pentru ca aproape tot timpul stau inchis in camera mea, cu jaluzelele trase, aproape neputand sa ies in lumea de afara. nu ma atrage nimic sa imi parasesc culcusul. nici un "friendly face" care sa imi trezeasca vreun sentiment de simpatie in zona. am ramas doar eu cu laptopul si cartile de pe noptiera.

Glycerine

se intampla multe in jurul meu dar nimic nu se chimba.. am ramas acelasi.. doar ca am parul mai lung.. si ceva gen cioc.. si pe Ea langa mine..

sau urmeaza..

Simt

?!
din nou.. viata are sens
ma simt.. alt om..
ramane sa ma redescoper
sau.. o las pe ea..

The END

SHE ISN'T REAL!

I CAN'T MAKE HER REAL!

fericirea in lucruri marunte

am fost si mi-am spalat sufletul de noroi.. am fost si l-am ars in soare.. baut cu nesat bere pe terasa.. mi-am rupt tenisii maro.. privit cate-o fata ce-si ascundea fericirea-n nisip.. cantat cu totii-n cor V.S.T. sub cerul instelat.. privit marea unduindu-se sub lumina lunii pline.. asteptat zgribulit rasariul soarelui.. ceva lipsea totusi.. ea..

#2

suflul vantului se intensifica.. cu el duce parte din frunzele aramii ce stau gramada-n iarba verde inca.. ea ma strange mai tare-n brate.. stam pe o banca singuratica de pe aleea unui parc gol.. soarele incepe a rasari prin coroana dezgolita a unui stejar batran.. o privesc in lumina rosiatica, e mai frumoasa ca niciodata..
un ultim stol de pasari calatoare trece pe deasupra noastra.. ea asculta trista cum falfaitul se stinge in departare..
avem un secret.. putem opri timpul in loc.. stam o vesnicie imbratisati in racoarea matinala.. suntem rupti de probleme.. de lumea cu vise spulberate.. am ramas doar noi.. doi visatori.. restul nu mai conteaza

#1

ma trezesc.. ma ridic pe marginea patului.. buimac ma uit in jur.. sunt intr-o camera simpla.. gen mansarda.. bine luminata.. parca avand un usor efect de bloom.. un pat.. o masa.. un sifonier micut.. papuci de casa aranjati la usa.. doua perechi.. una mare.. una mica..
patul se misca.. e cineva langa mine.. e ea! visez?
dupa cateva clipe de nesiguranta mi-am propus sa ma bucur de moment.. asa ca m-am intins la loc.. nu-i deranjasem somnul.. inca visa.. zambea putin.. de parca stia ca sunt langa ea..
simt o adiere de vant cu un usor iz de floare de tei .. geamul e undeva in dreapta.. intredeschis.. lasa sa patrunda in camera razele unui soare cald in racoarea diminetii.. razele se revarsa pe chipul ei.. doarme micuta.. pare fericita, ma simt implinit..
ah, frumoasa mai e.. simt o nevoie oarba sa o sarut.. cu greu ma controlez... somnu-i mult prea linistit sa i-l intrerup.. ma multumesc sa o privesc..