sunt.
in sfarsit adunat gramada. in sfarsit putand gandi. am fost imprastiat pe pereti cam mult. mult prea mult.. mult mai mult decat trebuia. imprastiere cauzata, pe langa altele, si de greutatea acceptarii faptului ca visele trebuiesc amanate.. trebuie terminat ceea ce am inceput.. apoi imi pot urma visele in tihna.. inca un an.. un an pe care trebuie sa il vad drept timp de perfectionare..
dar.. momentan.. ma simt pierdut..
m-am refugiat in arta.. arta frumosului.. in tot ceea ce inseamna ea.. de la carti.. la muzica.. fotografie.. si multe altele.. iar mai nou.. desen..
in ceea ce tine de fotografie.. tin sa multumesc, cu intarziere ce-i drept, unei persoane cu suflet mare, fara de ajutorul careia nu as fi fost in stare sa arat si celorlalti modul in care vad eu lumea, lumea capturata printr-un obiectiv.. Multumesc din suflet pentru ajutorul acordat.
Cer scuze pentru modul aparent schimbat in care scriu.. nu mi-am mai exersat in ultima perioada aceasta abilitate prea mult.. dar.. am revenit..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Aseara ma gandeam la tine. Stateam in fata marii exact in acelasi loc si mi-am amintit ce spuneai tu anul trecut cu cazutul...mai stii? Eu am zambit desi tu spuneai ca nu e frumos. Pentru ca mie mi se pare extraordinar. Nu-i nimic mai minunat decat sa fii viu.
Sa stii ca visele asteapta momentul in care menite sunt sa zboare.
Trimiteți un comentariu